„Văd relaţia dintre un bărbat şi o femeie într-o
cheie hegeliană: e relaţia dintre un stăpân şi sclavul său. Atâta vreme cât
bărbaţilor le poate creşte cota sexuală prin muncă, faimă sau bogăţie, în timp
ce puterea femeilor se reduce la corpul, frumuseţea sau tinereţea lor, nimic nu
se va schimba."
Un titlu foarte
sugestiv pentru o carte tristă. Foarte tristă, răscolitoare, care te lasă pe
gânduri şi te face să te ruşinezi privind în urmă. Îţi dai seama cu câtă
ipocrizie ai trecut prin viaţă, câte compromisuri ai făcut, să fii în rând cu
lumea. Elfriede Jelinek e chirurgul. Pe masa de operaţie stă comunitatea pe
care o disecă. De sub bisturiul său ies la suprafaţă toate stereotipurile
sociale şi forţa lor subjugatoare, stereotipuri pe care le întâlnim în toate
comunităţile. Unii le numesc « rânduială ». Alţii
« tradiţie ».Cert este că din momentul în care scoţi nasul în lume,
vrei nu vrei, intri într-un imens angrenaj oferind propriul tribut pentru
perpetuarea tradiţiei.
Două
femei : Brigitte şi Paula. Două vieţi trăite în umbra bărbaţilor de care
se vor agăţa precum două tulpini de iederă. Brigitte are norocul să lucreze în
fabrică. Ea are deja un statut. Însă atâta timp cât nu-i femeia unui bărbat
nu-i nimeni. „dacă are cineva un destin, este vorba de un bărbat. dacă i se face
cuiva un destin, este vorba despre o femeie.”
Aşa că Brigitte
a pus ochii pe Heinz. El îi va oferi un viitor. „heinz se numeşte în acest caz special viaţa. viaţa adevărată nu numai că
se numeşte heinz, ea şi este heinz. în afară de heinz nu există nimic. ceva ce
este mai bun decât heinz este cu totul intangibil pentru brigitte, ceva ce este
mai rău decât heinz nu-i trebuie lui brigitte.”
Brigitte nu-l
iubeşte pe Heinz, mai degrabă, îl detestă. Nici Heinz n-o iubeşte pe Brigitte
şi, atâta timp cât viitorul îi este asigurat, Heinz are dreptul să ţintească
mai sus. « heinz se joacă adesea cu
gândul să-si ia pe altcineva, care are ceva de oferit, cum ar fi bani gheaţă
sau spaţiu pentru un local adecvat de prăvălie. brigitte are de oferit un corp.
brigitte are sâni, coapse, picioare, şolduri şi o păsărică. pe astea le au şi
altele, uneori chiar de o calitate superioară. brigitte îmbătrâneşte tot mai
mult şi devine tot mai puţin femeie. concurenţa întinereşte tot mai mult şi
e tot mai mult femeie. »
Ca orice femelă,
Brigitte ştie din instinct că pe orice mascul îl poţi cuceri numai gâdilându-i
orgoliul, spunându-i cât de frumos, de deştept, de grozav este. Şi făcându-i
declaraţii de dragoste. Şi Brigitte se jură că nu mai poate trăi fără el. Că-i
soarele vieţii ei. Deşi lui Brigitte îi este scârbă de Heinz. De corpul lui
gras şi alb faţă de care simte repulsie de fiecare dată când fac sex. Însă e
fericită în acele momente. Ştie că doar aşa îl poate lega pe Heinz. Mai ales
dacă i-ar face şi un copil. Atunci toată viaţa ei ar căpăta sens. Ar fi cineva.
Ar fi nevasta ui Heinz. Ar fi mama copilului lui Heinz. Şi întreaga comunitate
ar respecta-o. De aceea unicul ţel al Brigittei este acum să-l atragă pe Heinz
în pat, să-i facă un copil şi s-o ia de nevastă. Să-i fie pur şi simplu amantă,
la dispoziţia lui, oricând, în aşa fel ca Heinz să ajungă dependent de
existenţa ei. « păcat că brigitte îl
urăşte atât de tare pe heinz. »
Brigitte e ca un
alergător de cursă lungă. Ştie că trebuie să depăşească toate obstacolele şi să
reziste până la capătul cursei. Un prim obstacol este însăşi familia lui Heinz
care nu dă doi bani pe Brigitte. Mai ales mama lui Heinz care consideră că Brigitte nu-i de nasul
fiului ei. Într-o bună zi Heinz va ajunge antreprenor şi are nevoie de-o
nevastă dintr-o familie bună. Aşa cum este Susi. Şi Susi este un obstacol în
calea Brigittei, iar Heinz a început să viseze şi el la ea. Susi e femeie
şcolită, nu o simplă croitoreasă ca Brigitte. Susi are idealuri şi are
tot ce-i trebuie, n-are nevoie de Heinz s-o facă femeie, s-o facă cineva. Lui Susi chiar îi este milă de Brigitte,
când vede câte îndură de la Heinz şi de la familia lui. Însă Brigitte o urăşte
pe Susi şi-ar vrea să-i dispară din drum cu toate ifosele ei despre
iubire.Chiar şi tolomacul de Heinz se lasă cucerit de Susi. Heinz face sex cu
Brigitte şi se gândeşte la Susi. Numai că Susi nu-l ia în serios pe Heinz. Suzi
îşi doreşte un intelectual fin, asemeni ei, nu o brută ca Heinz. Norocul Brigittei !
În cele din urmă Brigitte rămâne gravidă.
Heinz o ia de nevastă şi astfel micul Harald întregeşte destinul mamei sale.
Totul s-a petrecut aşa cum îşi dorise Brigitte. Heinz a devenit un înfloritor
om de afaceri. Brigitte a crescut precum o pâine, s-a îngrăşat şi acum e din
nou gravidă. Pântecul ei şi-a făcut datoria. Brigitte -iedera e bine agăţată de
stejarul Heinz. „zicala veche spune că
femeile sunt născute pentru durere, iar bărbaţii sunt născuţi pentru muncă:
fiecare şi-a încleştat dinţii în trupul celuilalt şi sălăşluieşte acolo ca un
vandal, trăieşte şi se hrăneşte din el, asta se numeşte o simbioză.”
Heinz înfloreşte
datorită bucătăriei lui Brigitte. E deja gras ca un porc. E mare om de afaceri.
Acum Gitti e cineva. Împrăştie în
jurul ei calm şi linişte. E convinsă că şi-a îndeplinit misiunea de femeie pe
pământ. A abandonat şi fabrica pentru a se dedica copiilor şi lui Heinz. A
ajuns stăpâna casei şi pentru că a creat o familie numai a ei atât de mare, a trebuit
să-i dea afară din casă pe părinţii lui Heinz şi să-i trimită într-o cămăruţă ;
destul de ajuns pentru doi bătrâni. Şi Heinz e fericit acum E mulţumit de
alegerea făcută. Nici nu-şi poate închipui viaţa fără Brigitte. Ce-ar fi putut
face el, un antreprenor, c-o intelectuală ca Susi ?
Acesta a fost
drumul Brigittei.
Cealaltă eroină
a romanului este Paula. Paula este de la ţară şi are doar 15 ani.Visează să
ajungă croitoreasă, deşi mama sa o îndeamnă să se facă vânzătoare sau casnică. A abandonat şcoala, dar
speră să găsească un bărbat care să-i dea identitate, s-o facă femeie, să fie
şi ea cineva în societate. Dacă Brigitte a fost exemplul pozitiv al femeii care
îndură orice să-şi atingă ţelul, Paula
este exemplul negativ. Paula îndrăzneşte să viseze la iubire. « paula visează ca toate femeile la dragoste.
toate femeile, inclusiv paula visează la dragoste...piatra de temelie e pusă
chiar din şcoală. că paulei chiar îi trece prin cap să compare dragostea cu
flori, cu muguri, cu ierburi şi mirodenii e o urmare a anilor când era la
şcoală. că paula leagă dragostea de senzualitate e o urmare arevistelor pe care
îi place să le citească. a auzit deja cuvântul sexualitate, dar nu l-a prea
înţeles. »
Paula greşeşte
profund. Ea aşteaptă să fie aleasă, să fie preţuită, să fie iubită. Uneori
merge la dans şi se întâlneşte cu Erich, cel mai frumos băiat din sat. Erich
e lemnar şi-i râvnit de toate femeile. Are 23 de ani, n-are prea mult creier
şi-i place să bea. Dar Paulei nu-i pasă. Începe să vadă că nu numai croitoria e
bună s-o scoată din sat, ci şi dragostea. Îl vrea pe Erich şi deja se
imaginează gravidă. Aşa o să ajungă casnică şi–o să poată spune ca şi celelalte
femei: “al meu”, când va vorbi despre
Erich.
Lui Erich, însă
nu-i pasă deloc de Paula. Dacă ar fi să aleagă între Paula şi motocicleta sa,
Erich ar alege cu siguranţă, motocicleta. « erich e ceva cum ar fi tatăl paulei, sau fratele paulei, sau cumnatul
paulei ceva care împarte în stânga şi în dreapta bătaie şi se îmbată, chiar
dacă până acum nu a avut ocazia, pentru că până acum el însuşi a fost mereu cel
bătut ;dar dacă va avea acum, în curând, ocazia s-o facă, adică o femeie,
ceea ce încă nu ştie... »
Paula speră că
Erich va învăţa într-o zi să se poarte precum eroii de la cinema. Mai ales că e
un bărbat frumos asemeni actorilor, plin de virilitate. Dar şi Erich are o
mamă. Şi-o bunică. Amândouă îl păzesc pe Erich să nu cumva să pună Paula gabja
pe băiatul lor. Până la urmă dorinţa învinge. Erich e bărbat şi ca toţi
bărbaţii are nevoi. Şi Paula e la îndemână. Mai ales, când lipsesc turistele
venite să viziteze pădurea din apropierea satului. În cele din urmă, burta
Paulei începe să se umfle. Însă familia lui Erich - mama, bunica strigă în gura
mare că Paula le va trece pragul doar păşind peste cadavrele lor. În cele din
urmă familia Paulei şi familia lui Erich cad de acord să facă nuntă. Erich
descoperă că Paula e femeie-iederă, e
dependentă de el şi, în acest caz, va trebui să stea la cheremul lui. Asta-i
o nouă senzaţie pentru Erich, care-i sporeşte stima de sine.
Din clipa în care o aduce pe Paula acasă cu tot cu burtoiul
ei mare , Erich conştientizează că va trebui să muncească şi pentru Paula şi
pentru conţinutul burţii ei. Aşa că
mai bine merge la cârciumă să bea şi să uite. Şi nenorocita de Paula va da
naştere la o altă paulă. Nici o bucurie pentru Erich. Micuţa va merge în casa
mamei sale să crească. Paula şi-a consumat toată iubirea în acest război surd.
Erich n-a iubit-o niciodată. A avut pur şi simplu nevoie de-o femeie. Şi mai are nevoie din când în când, atunci
când e treaz. Şi burta Paulei creşte din nou. În cele din urmă Erich o ia de
nevastă. « paula şi-a agăţat
destinul de erich, ceea ce-i va atârna ca o piatră de moară de gât. »
Paula şi Erich
primesc o cămăruţă de la părinţii Paulei în care să locuiască cu cei doi copii.
De la lipsuri şi de la mizerie cearta se ţine lanţ. Erich pleacă la cârciumă,
se îmbată şi când vine acasă, dacă se mai poate ţine pe picioare, o bate pe
Paula. Paula nu mai visează la nimic. Nici măcar la dragoste. Până la urmă
strânge câţiva bănuţi şi-şi cumpără o maşină să se poată descurca mai uşor cu
cei doi copii mici. Satul începe să fie cu ochii pe Paula din clipa în care ia
în mână frâiele casei. « satul şi
romanul foileton spun că femeia trebuie să păzească acasă soba, s-o păstreze
caldă şi să n-arunce în ea gunoiul. » Paula se gândeşte să scape de
sărăcie, se gândeşte la binele copiilor şi-a lui Erich şi decide să facă bani.
Croitorie n-a învăţat, şcoala a abndonat-o aşa că nu-i rămâne decât tot ceea
ce-a avut : corpul ei. E tot ce are şi poate să vândă. Află satul, află alcoolicul Erich şi divorţează de
Paula. S-au dus toate visele Paulei. Şi totuşi trebuie să trăiască. Lasă copiii
în grija părinţilor şi se angajează la fabrica de unde se salvase Brigitte.
Iată diferenţa dintre o femeie care-şi cunoaşte interesul precum Brigitte şi
una cu gărgăuni în cap care spera să găsească iubirea, aşa cum a făcut Paula.
Şi pentru una şi pentru cealaltă viaţa merge înainte, lucrurile au intrat în
normalitate. Diferenţa constă în rezultatul obţinut de fiecare în parte, deşi
au găsit aceeaşi cale « de-a intra
în rândul lumii ». Mii de paule şi de brigitte îşi croiesc viaţa după
modelul celor două eroine spre binele comunităţii, întru perpetuarea speciei.
La finalul
romanului, constat că stilul alert, biciuitor al autoarei, molipseşte. Firilor
romantice nu le este indicată o astfel de lectură. Nu de alta, le zdruncină
visele, sau mai ştii ? le face să se privească în oglindă. Fără să fiu
adeptă a feminismului, sunt de partea autoarei în ceea ce priveşte « viziunea cutremurătoare şi lucidă
asupra condiţiei precare a femeii în societatea modernă ». Am avut şi
am zeci de exemple încât să pot spune că trăim într-o societate misogină în
care femeia nu-i nici pe departe un partener respectat.
Bibliografie :
Elfriede
Jelinek, Amantele, Editura Polirom,
2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu