IUBIRE

 „ Trei fluturi stau în preajma unei lumânări aprinse vorbind despre Iubire..."

primul priveşte către flacără şi spune:

 „O ştiu, am trăit-o, e asemeni flăcării din faţa noastră.”

următorul,

atingând cu aripa-i flacăra lumânării, spune suspinând:

 "Îmi amintesc de ea, ardea precum aceasta flacără ce mi-a atins aripa ."

Al treilea,

fără să spună o vorbă, se aruncă în flacăra lumânării, lăsându-se mistuit cu totul...
O, nu vă întristaţi de finalul poveştii!

El, singur, trăise Iubirea.



adevărata Iubire este aceea 

care te mistuie,

care nu se dă la schimb: eu îţi dau ţie sentimentul meu, tu mi-l dai pe al tău …

 Ne umplem golurile din suflet

cu fâşii din sentimentele celuilalt să ne fie mai uşor când ne prăbuşim…

uneori,

se întîmplă să spui „te iubesc” cuiva

care nu simte acelaşi lucru cu tine .

e ca şi cum

într-o noapte cu lună plină i-ai striga mândrului astru: „te iubesc”

şi el ar rămâne rece şi indiferent,

fără să se cutremure de propria-i tăcere.
şi tu ai senzaţia că, dacă te înalţi în vârful picioarelor,

chiar ai putea să-i mângâi conturul.

nu pricepi că pentru ea, Luna, nici nu exişti…

uneori,

 se întâmplă să spui „te iubesc”

cuiva care nu simte acelaşi lucru cu tine.

 e ca şi cum ai privi o floare de nufăr

 şi te-ai înfiora de frumuseţea ei –

mai bun, mai senin, mai aproape de adevăr.

 dar ce trist că tu nu exişti pentru ea!

din fericire,

nu suntem întotdeauna conştienţi de aceste lucruri.

şi, în definitiv, de ce am aştepta răspunsuri?

căci, adevărata Iubire nu se dăruieşte decât pe sine:

nu stăpâneşte şi nu se vrea stăpânită

-  e  asemenea flăcării care mistuie.
Iar tu, transfigurat de Iubire,

poţi deveni parte din inima Vieţii Eterne,