HANNA

-“poloneza dracului! poloneza dracului!”

s-a jucat iar cu materialele croite şi aşezate în pungi  pentru a fi cusute. mătăsuri fine, înflorate, moi la atingere, din care adia un parfum delicat de roze. de câte ori rămânea singură acasă, Hanna se apropia cu sfială de raftul improvizat şi rămânea vreme îndelungată cu privirea pironită către pungile străvezii din care se vedea multitudinea de culori vii, parfumate. tânjea să le atingă, să-şi apropie obrazul de ele, să simtă mângâierea fină, catifelată, a mătăsurilor grele. şi Hanna era mai tot timpul singură...

 Lina trebuia să muncească. Lina n-avea timp de Hanna. nimeni n-avea timp de Hanna...

„-poloneza dracului!poloneza dracului!”

s-a măritat Lina prea devreme. abia terminase profesionala şi s-a măritat. norocul ei c-o luase Gena pe lângă ea în atelierul de la Teatru. urma să iasă la pensie. 

şi Lina e foarte îndemânatecă. învaţă repede şi-are ochi. e talentată Lina. are mâini de aur din care ies pălării, flori, voalete. vin actriţele la ea cu Nechermanul în mână şi cer modele de rochii sofisticate. şi Lina execută.

aşa l-a cunoscut Lina pe Sebi. Sebastian Mazur. a dat-o gata Sebi cu ochii lui mari, negri, de copil mirat continuu...

 şi-l pasau actriţele una, alteia că era bărbat frumos. era pajul lor. şi lui Sebi nu-i păsa în patul cui avea să doarmă noaptea următoare. îl purtau după ele la bar, la croitoreasă, la cofetărie... să nu fie singure. Sebi era un gentlemen. era fiul unui medic polonez refugiat care se oploşise-n târg cu tot cu familie.

Lina era o copilă. şi Sebi nu i-a putut rezista. s-au căsătorit în secret. Gena le-a fost martor. şi Lina muncea tot mai mult. lui Sebi îi plăcea viaţa de noapte. îi plăceau banii şi chefurile cu actriţele tinere, dezinhibate. s-a supărat Lina la început. a-nvăţat-o Gena:

„-toarnă-i un copil şi-o să se-adune pe-acasă.”

„-poloneza dracului!poloneza dracului!”

a turnat-o Lina pe Hanna. a botezat-o Karina, sora lui Sebi. i-a pus nume de poloneză, să simtă Lina c-a intrat în neamul lor. era sămânţa lui Sebi şi purta numele familiei Mazur. aşa s-a ivit pe lume Hanna Mazur să rezolve o problemă de infidelitate. n-a rezolvat nimic. ba, a-ncurcat vieţile tuturor. Lina nu şi-a dorit-o pe Hanna. Lina-şi dorea o dacie şi-o casă boierească. să vadă doctorul Mazur că poate şi ea, o croitoreasă.  n-avea ea patalama la mână dar şi cu acul  puteai să faci avere.

Hanna  a venit  mirată de-a gata pe lumea asta. ochii mari, rotunzi şi negri ai lui Sebi se multiplicaseră pe chipul mic şi încreţit al Hannei. a-nlemnit Sebi când a văzut-o prima dată. s-a speriat, bietul Sebi. ce să facă el cu mogâldeaţa de Hanna? era prea mare responsabilitatea. venea Sebi, dimineaţa, fiert de oboseală de la Cazinou şi Hanna orăcăia scoţându-l din minţi. se enerva şi Lina. uitase atingerea degetelor lungi, de pianist ale lui Sebi.

„-poloneza dracului! poloneza dracului!”, spunea Lina cu plânsu-n gât. nici casă, nici maşină, nici Sebi... doar broscoiul care mănâncă şi cacă, mănâncă şi cacă... s-au dus naibii toate visele!

într-o zi a venit Lina acasă de la muncă mai devreme.

 i s-au tăiat picioarele. goale şi imense erau cele două camere. Hanna urla din apartamentul coanei Zoica, de-alături. Sebi n-a mai rezistat. a plecat la Vanda lăsându-i Linei casa goală şi pe Hanna urlând prin vecini. în mijlocul sufrageriei îi lăsase doar butaforia în formă de buturugă primită cadou de la Brădăţan, butaforistul teatrului. şi ceasul deşteptător pus pe buturugă să sune la 5 fix. se săturase Sebi de Lina şi de croitoria ei.

a plâns Lina de s-a umflat. a plâns fiecare lucruşor, în parte, luat de Sebi. o lăsase mai săracă decât Iov. şi cu Hanna pe cap. a luat-o Lina pe Hanna la subsuoră şi la Fântâna s-a oprit. i-a pus-o-n braţe  mamei Floarea.

 „-poloneza dracului!poloneza dracului!”

a luat Lina viaţa de la capăt. s-a aruncat Lina ca nebuna în muncă. dormea 2-3 ore pe noapte. au început să vină clientele. şi banii. cea mai frumoasă poveste era povestea vieţii ei. o ştiau toate clientele. stătea Lina în genunchi, c-o aţă-n gură, însăila tivuri şi povestea. o admirau toate clientele pe Lina.

dar nu toţi bărbaţii sunt porci. nu toţi bărbaţii sunt fustangii şi abandonează femeile de casă. a venit Gena-ntr-o seară cu Florică. era mai tânăr cu vreo zece ani decât Lina, dar era băiat sărac şi cu frică de Dumnezeu. visa Florică o dacie şi-un apartament mare, aşa cum visa şi Lina.

a-nvăţat Florică să coasă mărgele şi să facă flori de nuntă cot la cot cu Lina. se adunau banii pe CEC uri. aveau patru CEC-uri de cinci mii. o groază de bănet, dar pentru dacie mai trebuia.

şi iar a apărut ea:

„-poloneza dracului! poloneza dracului!”

venise vremea să meargă la şcoală. dădea peste cap planurile planurile Linei. Hanna, piaza rea! sămânţa polonezului!

se sălbăticise Hanna în cătunul de pe malul Prutului. crescuse ca o buruiană. otova. a rupt Lina câteva nuiele până a dat-o pe brazdă. s-a cuminţit Hanna. din ochii mari şi negri curgeau lacrimi ca boabele de mărgăritar pe chipul împietrit. şi Lina turba când vedea ochii aceia care altădată i-au distrus inima. şi-au lăsat-o goală cum fusese mama Eva. doar ceasul deşteptător...şi buturuga...

„poloneza dracului! poloneza dracului!”

şi-a găsit Hanna un locuşor doar al ei. în dosul ghiveciului imens cu ficus de pe balcon. îi plăceau frunzele verzi şi cărnoase pe care Lina le ştergea la câteva zile, cu bere. să lucească. la picioarele ei un adevărat furnicar. dus-întors, dus-întors. o lume pestriţă bătea talpă pe străduţa îngustă. la prânz, servitoarele şi soldaţii. seara, lumea bună. rochii elegante, pălării, tocuri fine ... tresărea Hanna de fiecare dată. poate era şi Sebi pe-acolo...uneori simţea o durere-n piept, ceva nedefinit. încercase să-i spună Linei:

-să nu-i aud numele, urlase Lina roşie ca focul. un ticălos! te-abandonat pe stradă şi-a plecat cu curvele lui cu tot! nu ţi-e tată! Florică te-a crescut! Florică e tatăl tău!

s-a ascuns Hanna după ghiveci. a adormit ghemuită şi uitată de toţi.

„poloneza dracului! poloneza dracului!”sămânţă afurisită! iar a fugit de-acasă Hanna. îşi luase o bocceluţă cu câteva haine şi-a plecat. scufiţa roşie avea o bunicuţă. alba ca zăpada îi avea pe cei şapte pitici. Hanna n-avea pe nimeni. Hanna era încurcă-lume. Hanna se hrănea cu visele tuturor.

au dus-o la psihiatru. avea„tulburări de comportament.”singura soluţie era s-o ducă la un Centru de Reeducare. Hanna era needucată. Hanna fugea de lume în lume. o găseau repede, o aduceau acasă o băteau bine şi Hanna se făcea fată cuminte. o vreme. până-i venea dorul să plece în lume, să uite de lume...

  a urmat acelaşi ritual, până când s-a întâmplat să-l întâlnească pe el. avea Hanna 12 ani. s-a-ndrăgostit Hanna. pentru prima dată în viaţa ei iubea pe cineva. şi era iubită.

Hanna era un copil. un copil care visa la iubire. dar nimic n-a fost aşa cum visase ea. noaptea aceea a rămas coşmarul vieţii ei. ştia că nimic nu va mai fi la fel ca înainte de noaptea în care iubirea n-a fost aşa cum a visat-o ea. n-a vrut să se mai întoarcă acasă. n-ar fi putut s-o mai privească pe Lina-n ochi mustrător, aşa cum o făcea altădată. acum ea, Hanna, era cea întinată.

a găsit-o Lina după vreo două luni. nici măcar n-a atins-o. aştepta Hanna loviturile surde cu cleştele de rufe. aştepta Hanna furtunul de la maşina de spălat să i se încolăcească pe după picioare. nimic din toate astea! nici măcar:

„poloneza dracului! poloneza dracului!”

doar chipul împetrit al Linei. şi boabele de sudoare de pe tâmplele albite ale lui Florică. pentru prima dată  a simţit Hanna că-i era milă de Lina. şi de bietul Florică, cel bun la toate.

s-a suit Hanna docilă pe masa din cabinetul de ginecologie. nu i-a zis Lina nimic. a scos două cecuri din banii pentru dacie. şi Hanna s-a simţit goală pe dinăuntru. a zăcut Hanna câteva săptămâni în şir.

până a venit Lina şi-a întrebat-o ce gânduri are. Hanna n-avea niciun gând. n-avea planuri. Hanna n-avea viitor.  i-a-ntors Lina spatele şi i-a spus din mers:

- 7 ani  a primit! animalul! din cauza lui a trebuit să scot tot din tine!

a apucat-o plânsul pe Hanna. plângea şi nu ştia de ce plânge. pe dinăuntru un gol imens şi atât de frig în jurul ei...ce rost avea pe lumea asta? ea n-o să aibă cui să-i spună:

„-poloneza dracului!poloneza dracului!”