ZBOR

Motto : “Cu amarul meu cuvânt voi râde!”

grăi Duhul către bietul om:

nu-ţi poţi afla echilibrul

decât aruncat în afara lumii :

între cer şi pământ,

între viaţă şi moarte

scrutând către sine cu “cele zece perechi de ochi”

primite-n dar de la Îngerul Morţii.

unii,

 “merg cu paşi mari”,

învaţă zborul pe de rost

risipindu-şi albastrul privirilor în marea de azur

de deasupra caselor din Vitebsc.

O, “şi nopţile de le-ar lumina soarele!”

alţii,

-robi ai întrebărilor fără răspuns,

evadează doar când şi când…

precum strigoii ieşiţi din morminte

umplu văzduhul cu strigătul lor sfâşietor:

“mă sufoc!”, “mă sufoc!”

prăbuşindu-se, apoi, în hăuri.

până ce o scară de foc se va pogorî în adâncuri.

doar ei,

ţintuiţi în hrubele lor îngheţate,

adulmecă un petec de cer

cu “cele zece perechi de ochi “

deodată.

cohorte de demoni le umblă-n artere

inima-n zbatere se rupe-n fâşii

singuri, neînchipuit de singuri,

se vor săvârşi în numele Lui:

ei nu vor găsi decât moarte

dincolo de mormânt.

se spune că zeii mergeau fără s-atingă pământul:

nu aveau nevoie de un punct de sprijin!