e primăvară!
gâlgâie seva-n muguri precum vinul cel îndărătnic
pus la-nvechit.
pe străzi se revarsă soare şi danci cu iz de pământ
reavăn de pădure şi zambile răzvrătite.
de peste câmpuri răzbate un chiot de herghelii de cai năzdrăvani
ce-şi bat copita de zăpezile albastre până sar scântei s-aprindă focul mocnit
de peste iarnă.
pe dealuri şi prin văgăuni neatinse, frunze păgâne se
dau uluite în lături din faţa invaziei de puritate din adâncuri, legănată-n
clinchete de-un alb imaterial.
e primăvară!
e vremea-nvierii din sine cu ochi hipnotizat în
ochiul soarelui, cu nări nesăţios dilatate de-arome crude, strivind în dinţi
boboci amari de zarzări năbădăioşi.
doar coapse de ţigănci sub răni de lună plină
biciuite de focul sângelui în clocot.
adie un pui de vânt blestemat de peste Balta Brăilei
răscolind jarul iubirii în piept de fată mare cu sfârcuri de ger ameţitor.
beţie de viaţă ca dintr-un vin învechit degustat
într-o pivniţă călugărească .
e primăvară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu